Apelăm la Tăcere când...
Actualizată în: 8 ian.
De câte ori ai rămas tăcut când cineva ți-a rănit sentimentele? Sau când cineva nu ți-a respectat limitele?
Să păstrezi tăcerea nu înseamnă că ești vinovat, că nu ai ceva de spus sau că nu te afectează. Poate că în acele momente îți dai timp să-ți procesezi emoția, îți faci ordine în gânduri sau poate te gândești dacă merită omul din fața ta să știe ceea ce simți...
Deseori apelăm la tăcere când suntem răniți, neînțeleși, judecați... Dar ce facem cu acel cumul de emoții pe care îl avem în interior? Le ținem captive, le dăm voie să se multiplice și hrănim vulcanul cu emoții neîmpărtășite?
Într-adevăr, este mai ușor să te prefaci că ești ok, că nu te deranjează ceea ce se întâmplă și să-ți îngropi propriile sentimente în loc să vorbești despre ele. Probabil crezi ca a fi vulnerabil este de fapt o formă de slăbiciune. Însă, nu este așa. Vulnerabilitatea este o dovadă de curaj, de putere.
Să vorbești despre ce simți nu este ușor. Dar devine mai ușor cu cât o faci mai des.
Tu cum procedezi în astfel de situații? Hrănești vulcanul cu tăcere sau spui ce ai pe suflet?
Dacă consideri că te confrunți cu astfel de situații și nu știi cum să procedezi sau cunoști pe cineva care se confruntă cu o situație asemănătoare, nu ezita să ceri ajutor!